PIONIERÁT s. n. Misiune, sarcină de pionier; activitate de pionier. [Pr.: pi-o- ni-e-] – Pionier + suf. -at.
pionierat sn [At: CONTEMP. 1948, nr. 104, 4/1 / P: pi-o-ni-e~ / Pl: ? / E: pionier + -at] (Iuz) 1-5 Sarcină de pionier (1-5). 6-10 Activitate de pionier (1-5). 11 Perioadă în care un elev era pionier (5) Si: pionierie (2).
PIONIERÁT, pionierate, s. n. Misiune, sarcină de pionier; activitate de pionier. [Pr.: pi-o-ni-e-] – Pionier + suf. -at.