PIUÁ, piuez, vb. I. Tranz. A da o țesătură de lână la piuă (1). [Pr.: pi-ua] – Din piuă.
piua vt [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 39 / V: (reg) piui, (Pzi: ~esc, piui) / P: pi-ua / Pzi: ~uez / E: piuă] 1 (C. i. minereuri) A zdrobi în piuă (7). 2 (C. i. țesături) A da la piuă (11) Si: (reg) a pisa (11).
Vizionări: 15
