PLAFONÁ, plafonez, vb. I. Tranz. A fixa limita maximă a unor sume în cadrul unor operațiuni financiare. ♦ Refl. Fig. A rămâne la același nivel de cunoștințe, a nu progresa, a rămâne pe loc, a nu depăși un anumit stadiu; a se limita. – Din fr. plafonner.
plafona [At: BUL. FIL. III, 185 / Pzi: ~nez / E: fr plafonner] 1 vt A fixa limita maximă a unor sume de bani în cadrul unor operații financiare. 2 vr (Fig; d. oameni) A nu progresa deloc, rămânând la același nivel de cunoștințe. 3 vr (Fig) A nu depăși un anumit stadiu sau valoare Si: a se limita.
PLAFONÁ, plafonez, vb. I. Tranz. A fixa limita maximă a unor sume în cadrul unor operații financiare. ♦ Refl. Fig. A rămâne la același nivel de cunoștințe, a nu progresa, a rămâne pe loc, a nu depăși un anumit stadiu; a se limita. – Din fr. plafonner.