plaga vt [At: ASACHI, S. L. II, 357 / Pzi: ~ghez / E: lat plagare] (Ltî) A răni.
PLÁGĂ, plăgi, s. f. 1. Leziune a țesuturilor corpului, provocată accidental (arsură, tăietură etc.) sau chirurgical; rană. 2. Situație nenorocită, pacoste, calamitate, nenorocire, flagel. – Din lat. plaga.
plagă2 sf vz placă
Vizionări: 15
