PLANCTÓN s. n. Biocenoză alcătuită din organismele mărunte care plutesc în masa apei. ◊ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide și lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă. – Din fr. plancton.
plancton sn [At: ANTIPA, P. 54 / Pl: (rar) ~oane, ~uri / E: fr plancton] 1 Totalitate a organismelor vegetale și animale, în general microscopice, care trăiesc în apă până la o adâncime de 200 m și care formează hrana peștilor și a altor animale. 2 (Îs) ~ atmosferic Ansamblul particulelor solide și lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă.
PLANCTÓN, planctonuri, s. n. Totalitatea organismelor vegetale și animale, în general microscopice, care trăiesc în apă până la o adâncime de 200 m și care constituie hrana peștilor și a altor animale acvatice. ◊ Plancton atmosferic = ansamblul particulelor solide și lichide care se găsesc în suspensie în atmosferă. – Din fr. plancton.