POLIURETÁN, poliuretani, s. m. (Chim.) Produs obținut prin polimerizarea unor compuși chimici cu glicoli, folosit la fabricarea materialelor plastice, a lacurilor, a adezivelor etc. [Pr.: -li-u-] – Din fr. polyuréthane.
poliuretan sm [At: LTR2 / P: ~li-u~ / Pl: ~i / E: ger Polyurethane, eg polyurethanes] Produs macromolecular obținut prin polimerizarea în trepte a unor compuși chimici cu glicoli, folosit la fabricarea materialelor plastice, a lacurilor etc.
POLIURETÁN, poliuretani, s. m. (Chim.) Produs obținut prin polimerizarea unor compuși chimici cu glicoli, folosit la fabricarea materialelor plastice. [Pr.: -li-u-] – Din fr. polyuréthane.