POPRÍRE, popriri, s. f. 1. (Pop.) Acțiunea de a popri și rezultând ei. 2. (Jur.) Măsură dispusă de o instanță judecătorească de indisponibilizare a unor sume de bani ori a unor produse datorate debitorului de către o persoană, urmând ca ele să servească plății creditorului după validarea popririi; reținere din salariul cuiva (în contul unei datorii); p. ext. sechestru. – V. popri.
poprire sf [At: AETHIOPICA, 55r/10 / Pl: ~ri / E: popri] 1 (Înv) Sechestrare a unei persoane. 2 (Înv) Arestare. 3 (Jur; spc) Măsură preventivă a instanței judecătorești care dispune reținerea unei sume de bani ori a unor bunuri ale debitorului de către o persoană autorizată, spre a le pune la dispoziția creditorului. 4 (Pex) Sechestru. 5 (Îrg) Oprire a unei acțiuni în defășurare. 6 (Îrg) Oprire din mers a unui vehicul. 7 (Înv) Popas (1). 8 (Înv) Interzicere. 9 (Înv; pex) Predică. 10 (Reg) Proptire. 11 (Reg) Imobilizare. 12 (Îvr) Delimitare.
POPRÍRE, popriri, s. f. Acțiunea de a popri și rezultatul ei; spec. (Jur.) procedură prin care un creditor urmărește (pe bază de hotărâre judecătorească) sumele datorate datornicului său de către o a treia persoană; reținere din salariul cuiva (în contul unei datorii); p. ext. sechestru. – V. popri.