POSÁC, -Ă, posaci, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de veselie, prost dispus, fără chef; tăcut, morocănos, necomunicativ, nesociabil. ♦ (Despre vreme, peisaje etc.) Care inspiră melancolie; dezolant, deprimat. – Et. nec.
posac, ~ă a [At: PANN, P. V. III, 13/11 / V: (reg) ~soacă smf / Pl: ~aci, ~ace / E: nct] 1 (D. oameni) Care vorbește puțin. 2 (Pex; d. oameni) Care tace mereu. 3 (D. oameni) Căruia nu-i place societatea Si: insociabil, închis, necomunicativ, neprietenos, nesociabil. 4 (D. oameni) Care este prost dispus Si: morocănos, posomorât, ursuz. 5 (D. înfățișarea și manifestările oamenilor) Care caracterizează o persoană prost dispusă. 6 (D. vreme, peisaje etc.) Care inspiră prin aspect melancolie, dezolare Si: deprimant, dezolant. 7 (Pex; d. peisaje, vreme etc.) Lipsit de veselie Si: trist.
POSÁC, -Ă, posaci, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Lipsit de veselie, prost dispus; tăcut, morocănos, necomunicativ, nesociabil. ♦ (Despre vreme, peisaje etc.) Care inspiră melancolie; dezolant, deprimat. – Et. nec.