PREMEDITÁRE, premeditări, s. f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; premeditație. ♦ (Jur.) Circumstanță agravantă constând în săvârșirea în mod deliberat, pe baza unor pregătiri minuțioase, a unei infracțiuni. ◊ Loc. adj. și adv. Cu premeditare = (în mod) premeditat. – V. premedita.
premeditare sf [At: DDRF / Pl: ~tări / E: premedita] 1 (înv) Chibzuire. 2 (Spc) Circumstanță agravantă constând în săvârșirea în mod deliberat, pe baza unei pregătiri minuțioase, a unei infracțiuni Si: (asr) premeditație (2). 3-4 (Îljv) Cu ~ (În mod) premeditat Si: intenționat.
PREMEDITÁRE, premeditări, s. f. Acțiunea de a premedita și rezultatul ei; premeditație. ◊ Loc. adj. și adv. Cu premeditare = (în mod) premeditat. – V. premedita.