PRETÉXT, pretexte, s. n. Motiv (neîntemeiat sau neadevărat) invocat ca justificare a unei acțiuni sau pentru a escamota un motiv real. ◊ Loc. conj. Sub pretext că… = pretinzând că… ♦ Impuls, stimulent. – Din fr. prétexte.
pretext sn [At: (a. 1701) FN 93 / V: (înv) ~est / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr prétexte, lat praetextum] 1 Motiv aparent, invocat de cineva pentru a ascunde mobilul real al unei acțiuni sau pentru a justifica o anumită atitudine, comportare Si: (îvr) pofidă (3), (îvr) podoimă3, (grî) profasis. 2 (Îlc) Sub ~, sub ~ul că… (sau ca…, să…, de a…) Invocând drept motiv că… 3 (Îal) Pretinzând că… 4 (Îal) Pe motiv că… 5 Ceea ce constituie mobilul1 (4) unei acțiuni Si: imbold, impuls, stimulent.