PRISÓS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisosire, prisosință, prisoseală, surplus, excedent; p. ext. belșug, abundență. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. (care este) inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus; din plin, din belșug. 2. (La pl.; înv. și reg.) Teren agricol care prisosea moșierului și pe care acesta îl arenda țăranilor. – Din ngr. perissós.
PRISÓS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisosire, prisosință, prisoseală, surplus, excedent; p. ext. belșug, abundență. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. (care este) inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus; din plin, din belșug. 2. (La pl.; înv. și reg.) Teren agricol care prisosea moșierului și pe care acesta îl arenda țăranilor. – Din ngr. perissós.
prisos sn [At: URICARIUL, V, 43/5 / V: (îrg) ~stos, (îvr) ~t / Pl: ~uri, (îrg) ~oase / E: ngr περισσός] 1 Ceea ce depășește necesarul ori întrece o cantitate sau o limită obișnuită, reprezentând un spor sau un plus inutil Si: excedent, plus2, surplus, (asr) prisosință, (înv) prisoseală (1), prisosire (7), prisosit1 (1), prisositură (1). 2 (Pex) Abundență. 3-4 (Îljv) De (sau, nob, în de) ~ (Care este) din belșug. 5-6 (Îal) (Care este) în plus. 7-8 (Pex; îal) (Care este) inutil. 9-10 (Înv; îljv) Cu ~ (Într-o măsură) care depășește obișnuitul, normalul, cerințele, așteptările etc. Si: excesiv. 11-12 (Îvr; îlav) La ~ Oprit de la consum, (ca rezervă sau) ca economie. 13 (Mat; înv) Rest. 14 (În orânduirea feudală; lpl; îf prisoase) Teren agricol care prisosea moșierului și pe care acesta îl arenda țăranilor, direct sau prin mijlocirea arendașilor. 15 (Buc; Mol) Teren folosit pentru pășune. 16 (Buc; Mol) Fânețe. 17 (Mun) Mănunchi de fire de urzeală care nu încap în spată și care se fac ghem, rămânând pe lângă război Si: (reg) mânzălău, mânzoc, mânzoi.