PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Persoană care face parte din proletariat. – Din fr. prolétaire.
proletar, ~ă [At: NEGULICI / V: (nob) prolet a / Pl: ~i, ~e / E: fr prolétaire] 1 sm Cetățean sărac din Roma antică, considerat ca aparținând ultimei clase de cetățeni și fiind scutit de impozite. 2 smf (Iuz) Muncitor. 3 a Care aparține proletariatului. 4 a Referitor la proletariat. 5 a Realizat de proletariat. 6 a De proletar. 7 a Format din proletari Si: (frî) proletarian.
PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Muncitor, cu un nivel de viață relativ scăzut, care, pentru a-și câștiga existența, își vinde forța de muncă pentru un salariu în general mic. – Din fr. prolétaire.