PROVÍNCIE, provincii, s. f. 1. Unitate geografică sau administrativă dintr-o țară; regiune, ținut. ♦ Teritoriu sau localitate dintr-o țară situate în afara capitalei. 2. Teritoriu cucerit de romani în afara Italiei și supus legilor și organizării romane. [Var.: (înv.) provínție s. f.] – Din lat. provincia, fr. province.
PROVÍNCIE, provincii, s. f. 1. Unitate geografică sau administrativă dintr-o țară; regiune, ținut. ♦ Teritoriu sau localitate dintr-o țară situate în afara capitalei. 2. Teritoriu cucerit de romani în afara Italiei și supus legilor și organizării romane. [Var.: (înv.) provínție s. f.] – Din lat. provincia, fr. province.
provincie sf [At: DESC. AM. 17/21 / V: (înv) ~nță, ~nție / Pl: ~ii / E: lat provincia, ger Provinz, fr province] 1 Unitate geografică sau administrativă dintr-o țară. 2 (Urmat de determinarea „romană”) Teritoriu cucerit de romani în afara Italiei, supus legilor și organizării romane. 3 Teritoriu sau localitate dintr-o țară situate în afara capitalei. 4 (Îla) De ~ Situat în provincie (3).