PSIHANALÍZĂ s. f. Orice tehnică de cercetare psihologică și de psihoterapie prin explorarea inconștientului; p. restr. doctrina psihologică și metoda terapeutică a lui S. Freud, având ca nucleu relațiile dinamice dintre conștient și inconștient, individ (cu impulsurile sale sexuale) și societate (cu cenzura morală). – Din fr. psychanalyse.
psihanaliză sf [At: GALACTION, O. A. I, 124 / V: (rar) ~hoa~ / E: fr psychanalyse] 1 Ansamblu al concepțiilor lui S. Freud privind viața psihică conștientă și inconștientă, după care tendințele sau dorințele profunde ale individului vin în conflict cu convingerile sale morale și sunt refulate în subconștient, de unde tind să reapară sub o formă travestită. 2 Metodă de analiză psihologică și de tratament al bolilor neuropsihice, care își propune, prin diverse probe, asociații de cuvinte, relatări de vise, interpretări de figuri confuze etc., să descopere cauzele nevrozelor șipsihozelor și să vindece aceste boli prin defulare.
psihoanaliză sf vz psihanaliză