RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.) A comite o infracțiune după ce mai fusese condamnat o dată, pentru săvârșirea altei infracțiuni. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare clinică; a reapărea, a reveni. – Din fr. récidiver.
recidiva vi [At: BABEȘ, O. A. I, 344 / Pzi: ~vez / E: fr récidiver] 1 (Med; d. o boală) A se manifesta din nou după vindecare clinică. 2 (Jur) A săvârși o recidivă (2).
RECIDIVÁ, recidivez, vb. I. Intranz. 1. (Jur.; despre un fost delincvent) A comite un delict identic sau de aceeași natură cu cel pentru care a suferit o condamnare. 2. (Med.; despre o boală) A se manifesta din nou după o vindecare aparentă; a reapărea, a reîncepe, a reveni. Tumoarea a recidivat, invadînd… brațul. PARHON, O. A. I 2. Se găsesc cazuri în care o febră cu un tip oarecare își schimbă cu totul tipul cînd boala recidivează. BABEȘ, O. A. I 344.