REFLÉXIE, reflexii, s. f. 1. Fenomen de reîntoarcere parțială a luminii, a sunetului, a radiațiilor în mediul din care au venit atunci când întâlnesc o suprafață de separare a două medii; reflexie (2). 2. Reflecție (1). [Var.: reflexiúne s. f.] – Din fr. réflexion, lat. reflexio, -onis, germ. Reflexion.
REFLÉXIE, reflexii, s. f. 1. Fenomen de reîntoarcere parțială a luminii, a sunetului, a radiațiilor în mediul din care au venit atunci când întâlnesc o suprafață de separare a două medii; reflexie (2). 2. Reflecție (1). [Var.: reflexiúne s. f.] – Din fr. réflexion, lat. reflexio, -onis, germ. Reflexion.
reflexie sf [At: J. CIHAC, I. N. 343/13 / V: ~iune, ~esie / S și: ~ecsie / Pl: ~ii / E: lat reflexio, -onis, fr reflezion, ger Reflexion] 1 Fenomen de reîntoarcere (parțială) a luminii, a sunetului, a radiațiilor corpusculare etc. în mediul din care au venit atunci când cad pe suprafața altui mediu Si: repercusiune (1). 2 Reflecție (1).