RETICÉNT, -Ă, reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent.
reticent, ~ă [At: CONTEMP. 1949, nr. 162, 13/3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr réticent] 1 (D. oameni sau d. vorbe) Care manifestă reticență (2). 2 Care ezită Si: ezitant (9), nehotărât.
Vizionări: 11
