SÁGA s. f. Povestire specifică vechii literaturi scandinave, în care faptele istorice se împletesc cu elemente mitologice. – Din fr. saga, germ. Saga.
saga sfs [At: HAȘDEU, I. C. I, 150 / V: ~gă / E: ger Saga] 1 Povestire specifică vechii literaturi scandinave (sec X-XIV), în care sunt prezentate evenimente din istoria Islandei, fapte ale regilor norvegieni etc. îmbinate cu elemente din mitologia nordică europeană. 2 (Pgn) Lucrare epică de mare amploare.
SÁGA s. f. Povestire aparținând vechii literaturi scandinave, în care faptele istorice se împletesc cu elementele mitologice. – Din fr. saga, germ. Saga.