SANATÓRIU, sanatorii, s. n. Instituție medicală pentru tratamentul bolilor cronice, afecțiuni ale aparatului respirator, afecțiuni neuropsihice, tuberculoză; (în trecut) spital particular; casă de sănătate. – Din fr. sanatorium.
sanatoriu sn [At: BARCIANU / V: (pop) sanator (Pl: sanatoare), (reg) sen~ / Pl: ~ii / E: fr sanatorium, ger Sanatorium] 1 Instituție medicală special dotată pentru tratarea unor boli cronice (tuberculoză, nevroză etc.) sau pentru convalescență, repaus și recuperare a capacității de muncă Si: casă de sănătate. 2 (Iuz) Spital particular în care îngrijirea bolnavilor se face contra plată.
SANATÓRIU, sanatorii, s. n. Instituție spitalicească (climaterică sau balneară) pentru îngrijirea bolnavilor cronici (de tuberculoză); (în trecut) spital particular; casă de sănătate. – Din fr. sanatorium.