SIT, situri, s. n. 1. Peisaj pitoresc. 2. Configurația unui loc ocupat de un oraș. ◊ Sit arheologic = șantier unde au loc săpături și cercetări arheologice. Sit de conservare = arie naturală protejată. – Din fr., engl. site.
sit2 sn [At: N. REV. R I, nr. 10, supl. II, 157 / Pl: ? / E: nct] 1 Porțiune de teren acoperită cu iarbă. 2 (Pex) Pășune.
sit3 s vz sic2