SOFÍSM, sofisme, s. n. Silogism sau raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din punctul de vedere al conținutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce în eroare; p. gener. argument, afirmație etc. false. – Din fr. sophisme, lat. sophisma.
sofism sn [At: CANTEMIR, I. I. I, 86 / S și: ~izm / Pl: ~e / V: (înv) ~a (Pl: ~ata) sf, ~ă (A și: sofismă) sf / Pl: ~e / E: ngr σόφισμα, lat sophisma, fr sophisme] 1 Raționament sau silogism corect din punctul de vedere al al conținutului (fiind bazat pe echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale problemelor etc.) folosit de obicei în scopul de a induce în eroare. 2 (Pgn) Argument eronat.
SOFÍSM, sofisme, s. n. Silogism sau raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din punct de vedere al conținutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce în eroare; p. gener. argument, afirmație etc. false. – Din fr. sophisme, lat. sophisma.