SOLÁR1 s. n. v. solariu.
SOLÁR2, -Ă, solari, -e, adj. Care aparține Soarelui, emis de Soare, privitor la Soare; care este în raport cu Soarele. ◊ An solar = interval de timp în care se efectuează o revoluție completă a Pământului în jurul Soarelui. – Din fr. solaire, lat. solaris.
solar1 sm [At: (a. 1706) URICARIUL, II, 113 / Pl: ~i / E: bg солар] (Îrg) Negustor de sare.