SOLIPSÍSM s. n. Concepție filosofică idealist-subiectivă potrivit căreia singura realitate ar fi eul, conștiința individuală, întreaga lume exterioară existând numai în această conștiință. – Din fr. solipsisme.
solipsism sns [At: RALEA, S.T., I, 159 / E: fr solipsisme] 1 Concepție filosofică după care singura realitate ar fi eul, conștiința individuală, iar lumea obiectivă, inclusiv ceilalți indivizi, ar exista numai în această conștiință. 2 (Pex) Stare egocentrică. 3 Dorință de izolare.
SOLIPSÍSM s. n. Concepție, doctrină potrivit căreia singura realitate ar fi eul, conștiința individuală, întreaga lume exterioară existând numai în această conștiință. – Din fr. solipsisme.