SPIRITUALITÁTE s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ Spec. Ceea ce caracterizează o colectivitate umană din punctul de vedere al vieții sale spirituale, al specificului culturii sale. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualité.
spiritualitate sfs [At: I. GOLESCU. C. / P: ~tu-a~ / E: fr spiritualité] 1-2 (Îoc materialitate) Caracterul a ceea ce este spiritual1 (1-2) Si: idealitate, imaterialitate. 3-6 Însușire a ceea ce este spiritual (11, 13-14, 16). 7 (Pex) Ansamblu de idei și de sentimente care caracterizează o colectivitate, în special un popor sau o națiune, și care se exprimă în specificul culturii. 8 (Pex) Viață spirituală.
SPIRITUALITÁTE s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ (p. spec.) Ceea ce caracterizează o colectivitate umană din punctul de vedere al vieții sale spirituale, al specificului culturii sale. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualité.