STINDÁRD, stindarde, s. n. 1. Steag, drapel. ◊ Expr. A ridica stindardul revoltei (sau luptei etc.) = a porni, a declanșa o revoltă (sau o luptă etc.). 2. Fig. Tabără, front. ♦ Simbol de luptă, de înfrățire. – Din it. stendardo.
stindard sn [At: NEGULICI / Pl: ~e / E: it stendardo] 1 Steag (1). 2 (Îe) A ridica ~ul revoltei (sau național, luptei etc.) A porni, a declanșa o revoltă (sau o revoluție, o luptă etc.) Si: a ridica steagul revoltei. 3 (Fig) Tabără. 4 Simbol de unire, de adeziune pentru un ideal (înalt) Si: cauză (3), ideal, orientare.