SUVERANITÁTE, suveranități, s. f. Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independență; putere supremă. ♦ Atribut inerent, inalienabil și indivizibil al statului, care constă în supremația puterii de stat în interiorul hotarelor sale și în independența ei în relațiile cu alte state. ♦ Suveranitate națională. Suveranitate de stat. – Din fr. souveraineté.
suveranitate sf [At: HELIADE, L. B. II, 25 / 18 / Pl: ~tăți / E: fr souveranieté] 1 Calitate sau stare a unei colectivități, mai ales a unui stat, de a se conduce liber, pe plan intern și extern, fără amestec din afară Si: independență, libertate, neatârnare, (îvp) slobozenie, (înv) nedependență, slobozenie, volnicie. 2 Autoritate sau puterea cea mai înaltă în stat. 3 (Îs) ~ națională Independență a unui stat față de alte state. 4 (Îs) ~ de stat supremație a puterii de stat în interiorul țării și independență față de puterea altor state. 5 (Rar) Autoritate politică. 6 (Rar; ccr) Teritoriu care este sub conducerea unui suveran (2).
SUVERANITÁTE s. f. Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independență; putere supremă. ◊ Suveranitate națională = independența unui stat față de alte state. Suveranitate de stat = supremație a puterii de stat în interiorul țării și independență față de puterea altor state. – Din fr. souveraineté.