TALÁNT, talanți, s. m. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de mărime variabilă, folosită în Grecia antică. 2. Monedă de aur sau de argint, cu valoare variabilă, folosită în Grecia antică. – Din sl. talanŭtŭ.
talant2 sn [At: CAMILAR, N. II, 149 / V: (reg) telent / Pl: ~uri / E: ns cf tălabă] (Reg) 1 (Lpl) Acareturi (1). 2 (Îf telent) Clădire frumoasă. 3 Unealtă. 4 Fluier (1).