TOPONIMÍE s. f. 1. Totalitate a numelor proprii de locuri, de ape, de munți etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune. 2. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul numelor proprii de locuri; toponomastică. – Din fr. toponymie.
toponimie sf [At: SADOVEANU, O. XVI, 10 / Pl: (1) ~ii / E: fr toponymie] 1 Totalitatea numelor proprii de locuri, de ape, de munți etc. dintr-o țară sau dintr-o regiune Si: toponomastică (1). 2 Ramură a onomasticii care studiază originea, sensul, forma și evoluția numelor proprii de locuri Si: toponomastică (2).