transpus, ~ă a [At: LEG. EC. PL. 157 / Pl: ~uși, ~e / E: transpune] 1 Schimbat dintr-un loc în altul, dintr-o situație sau dintr-o stare în alta. 2 (Fig) Transportat2 (2).
TRANSPÚNE, transpún, vb. III. 1. Tranz. A muta, a schimba ceva dintr-un loc în altul, dintr-o stare sau dintr-o situație în alta. ♦ Fig. A da expresie în scris, pe scenă, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hârtie, în versuri, pe scenă etc. ♦ A transcrie sau a executa o compoziție muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost scrisă. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbându-i semnul). 2. Refl. Fig. A se situa cu mintea, cu imaginația etc. în altă situație sau în alt timp. – Trans- + pune (după fr. transposer, lat. transponere).
transpune [At: VALIAN, V. / Pzi: ~pun / E: trans- + pune după fr transposer, lat transponere] 1-2 vtr A (se) schimba dintr-un loc în altul, dintr-o situație sau dintr-o stare în alta. 3 vt (Fig) A pune pe hârtie, în versuri, pe scenă etc. Si: a reda. 4 vt (C. i. un text, o operă literară etc.) A înlocui cu alți termeni. 5 vt (C. i. un text, o operă literară etc.) A traduce (1). 6-7 vt A transcrie (sau a executa) o bucată muzicală în altă tonalitate decât aceea în care a fost scrisă. 8-9 vtr (Fig) A (se) strămuta cu mintea, cu imaginația în altă situație, în alt loc sau în alt timp Si: a (se) transporta (11-12). 10 vt (Mat) A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbându-i semnul).