TRẮSNET, trăsnete, s. n.[1] 1. Descărcare electrică în atmosferă, de același tip cu fulgerul, care se produce însă între un nor și pământ sau obiecte de pe pământ și care este însoțită de un zgomot puternic. ◊ Expr. A rămâne ca lovit de trăsnet = a încremeni, a înlemni (de spaimă, de uimire etc.). ◊ Lovitură de trăsnet = întâmplare (nefericită) venită pe neașteptate. 2. P. ext. Zgomot puternic; detunătură. – Trăsni1 + suf. -et.
trăsnet sn [At: N. COSTIN, L. 160 / V: (îrg) ~nit, tresnăt, tres~, tresnit, tros~, (reg) ~ăjn~, trenit / S și: (îvp) ~ăzn~ / Pl: ~e / E: trăsni1 + -et] 1 Descărcare electrică în atmosferă, însoțită de o lumină vie și de un zgomot puternic, care are loc între doi nori sau între un nor și pământ ori obiecte de pe pământ, de obicei mai proeminente Si: (rar) tunet (3), (înv) tunat1, (reg) pară1, trăsnit1 (2), trăsnitură1. 2 (Pfm; îe) A rămâne ca lovit de ~ A încremeni (de spaimă, de uimire etc.). 3 (Pfm; d. întâmplări (nefaste); îe) A veni ca o lovitură de ~ A veni pe neașteptate. 4 (Îs) Lovitură de ~ Întâmplare (nefericită, dezastruoasă) venită pe neașteptate. 5 (Reg; îe) A da (sau lăsa) ceva în ~ A se lipsi de ceva. 6 Zgomot puternic (produs îndeosebi de o armă de foc) Si: bubuitură, detunătură, (reg) trăsnit1 (3).
TRẮSNET, trăsnete, s. n. Descărcare electrică, însoțită de o lumină vie și de un zgomot puternic, care are loc între doi nori sau între un nor și pământ sau obiecte de pe pământ. ◊ Expr. A rămâne ca lovit de trăsnet = a încremeni, a înlemni (de spaimă, de uimire etc.). Lovitură de trăsnet = întâmplare (nefericită) venită pe neașteptate. – Trăsni1 + suf. -et.