UNILATERÁL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ (Jur.; despre contracte) Care dă naștere la obligații numai pentru una dintre părți. ♦ (Despre acte juridice) Emanat de la o singură persoană. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. – Din fr. unilatéral.
unilateral, ~ă [At: MAIORESCU, CR. 11,213 / V: (îvr) ~lăturar / Pl: ~i, ~e / E: fr unilateral, ger unilateral] 1 a (D. facultăți umane, acțiuni, realizări etc.) Orientat într-o singură direcție sau cuprinzând un singur aspect. 2 a (D. oameni) Care se orientează într-o singură direcție. 3 a (D. oameni) Care judecă dintr-un singur punct de vedere. 4 a (Jur) Care angajează sau obligă numai una din părțile contractante. 5 a Care este hotărât (în mod arbitrar) de una dintre părți. 6 a (Bot) Dispus sau situat pe o singură parte. 7 a Care se referă la o singură parte. 8 a Care are loc pe o singură parte. 9 a Care afectează o singură parte a corpului sau a unui organ. 10 a (Pex) Care nu interesează decât pe unul singur (când se referă la două persoane, la două elemente etc.).
UNILATERÁL, -Ă, unilaterali, -e, adj. Care este îndreptat, situat într-o singură direcție. ♦ Care nu angajează decât una dintre părțile contractante. ♦ Care este hotărât (în mod arbitrar) de una singură dintre părți. ♦ Care ține seamă de o singură latură a lucrurilor; care cunoaște numai un aspect al unei probleme și judecă dintr-un singur punct de vedere sau se mărginește la un singur domeniu de cunoștințe; mărginit; arbitrar. – Din fr. unilatéral.