VETÚST, -Ă, vetuști, -ste, adj. Care are un aspect învechit, arhaic sau demodat; uzat. – Din fr. vétuste, lat. vetustus.
vetust, ~ă a [At: LM / Pl: ~uști, ~e / E: lat vetustus, -a, -um, fr vétuste] (Liv) 1 Care este vechi (17), deteriorat de timp. 2 (Pex) Uzat. 3 Care nu (mai) este actual Si: depășit2 (5), demodat2, învechit, perimat. 4 Care denotă un aspect, o atitudine, o însușire etc. învechită.
vetust, -ă adj. 1 Care nu mai este actual; care are un aspect învechit, arhaic, perimat sau demodat; uzat. Vila avea o arhitectură vetustă. ♦ Care denotă, exprimă, sugerează un aspect, o atitudine etc. învechită. Avea ceva vetust și intim în același timp (PER.). 2 Care există de mult timp; care a fost făcut, care a apărut cu mult timp în urmă. • pl. -ști, -ste. / <fr. vétuste, lat. vĕtustus, -a, -um <vĕtus, -eris „vechi”.