VICÁR, vicari, s. m. Preot sau episcop care ține locul unui demnitar bisericesc de rang mai înalt. – Din fr. vicaire, lat. vicarius.
vicar sm [At: MAIOR, I. B. 65/20 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i / E: lat vicarius] 1 Preot sau episcop care suplinește un cleric de rang mai înalt, îndeplinind diferite funcții administrative Si: (îrg) vicareș. 2 (În organizarea Bisericii Romano-Catolice; îs) ~ apostolic (sau, înv, apostolicesc) Cleric însărcinat de către papă cu administrarea religioasă a unor provincii aflate în țări cu altă religie dominantă Si: vicariș apostolicesc Vz vicareș (2). 3 (În concepția Bisericii Romano-Catolice; îs) ~ul (sau ~ al) lui Hristos (sau, înv, Crist) Papă2. 4 (Iuz) Persoană care ținea locul cuiva (căruia îi urma imediat în rang, în funcție etc.). 5 Funcționar din organizarea târzie a Imperiului Roman care administra o dioceză imperială.