VOTÍV, -Ă, votivi, -e, adj. (Despre inscripții) Care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității. ◊ Tablou votiv = fragment dintr-o pictură murală (bisericească) înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii în mâini. – Din fr. votif, lat. votivus.
VOTÍV, -Ă, votivi, -e, adj. (Despre inscripții) Care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate); hărăzit, închinat divinității. ◊ Tablou votiv = fragment dintr-o pictură murală (bisericească) înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii în mâini. – Din fr. votif, lat. votivus.
votiv, ~ă a [At: ASACHI, S. L. II, 245 / Pl: ~i, ~e / E: fr votif, lat votivus, it votivo] 1 (D. inscripții) Care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate). 2 Închinat divinității. 3 (Îs) Tablou ~ Fragment dintr-o pictură murală (bisericească) înfățițând pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii în mâini.