zelot sm [At: FM (1842), 1511/18 / Pl: ~oți / E: fr zélote] 1 (Îvr) Zelator (1). 2 (Mpl) Membru al unei grupări politice din Palestina, care reprezenta interesele păturilor mijlocii și care lupta împotriva marii preoțimi iudaice și a dominației romane Si: (îvr) zelator (3). 3 (Rar) Conducător spiritual al unui grup de credincioși în anumite confrerii sau asociații religioase. 4 (Mpl) Membru al unei grupări politice radicale din Tesalonic, care s-a aflat în fruntea puternicei răscoale populare din Imperiul Bizantin între anii 1342 și 1349.
zelot, -ă adj., s.m., s.f. 1 adj., s.m., s.f. (Adept) al zelotismului; fanatic religios; (înv.) zelator. 2 s.m. Șef al unui grup, în anumite confrerii sau asociații religioase. • pl. -ți, – te. /<fr. zélote, ngr. ζηλωτής.
ZELÓT, -Ă, zelóți, -te, adj., s. m. și s. f. 1. (Adept) Al zelotismului; fanatic religios; zelator. 2. Șef al unui grup, în anumite confrerii sau asociații religioase. (din fr. zélote)