EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul. ◊ Formulă empirică = formulă obținută din încercările de a interpreta datele experimentale, fără suport teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus.
empiric, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) embi~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr empirique, lat empiricus] 1 a (În filozofia raționalistă, îoc rațional) Care aparține empirismului (1) Si: (înv) empiricesc (1). 2 a Care se referă la empirism (1) Si: (înv) empiricesc (2). 3 a Care se bazează exclusiv pe experiență Si: (înv) empiricesc (3). 4 a (Îs) Medicină ~ă Metodă de tratare a bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente, fără cunoștințe teoretice. 5 smf Persoană care practică empirismul (5). 6 smf Adept al empirismului (1). 7 a (Îs) Formulă ~ă Formulă obținută prin prelucrarea pur matematică fără substrat teoretic a unor date experimentale. 8 smf (Înv) Persoană care practică ilegal medicina.
EMPÍRIC, -Ă, empirici, -ce, adj. Bazat (numai) pe experiență; care privește empirismul, care are la bază empirismul. ◊ Formulă empirică = formulă obținută prin prelucrarea pur matematică a unor date experimentale, fără substrat teoretic. Medicină empirică = tratament al bolilor numai pe bază de experiență și de cazuri antecedente. – Din fr. empirique, lat. empiricus.