CONCUBINÁJ, concubinaje, s. n. Conviețuire a unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; căsătorie nelegitimă. – Din fr. concubinage.
concubináj sn [At: COD. PEN. R.P.P. 452 / Pl: ~e, ~uri / E: fr concubinage] 1 Conviețuire a unui bărbat cu o femeie, fără a îndeplini condițiile legale de căsătorie Si: (rar; imp) concubinat. 2 (Fig; prt) Afinitate de idei, de concepții.