EMINÉNT, -Ă, eminenți, -te, adj. Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite; excepțional, superior, remarcabil, excelent. – Din fr. éminent, lat. eminens, -ntis.
eminent, ~ă a [At: STAMATI, D. / V: (îvr) ~nint, ~ninte ain / Pl: ~nți, ~e / E: fr éminent, it eminente, lat eminens, -tis] 1 (D. oameni sau colectivități umane; pex d. acțiunile, manifestările, însușirile lor etc.) Care se distinge prin calități (intelectuale) deosebite Si: excelent, excepțional, remarcabil, superior. 2 (Înv) Apreciere maximă care se dădea elevilor (la examene). 3 (Îvr) Iminent.