INTRINSÉC, -Ă, intrinseci, -ce, adj. Care constituie partea lăuntrică, proprie și esențială a unui lucru; care există prin sine însuși (independent de relațiile sale cu alt lucru). – Din fr. intrinsèque, lat. intrinsecus.
intrinsec, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 51 / Pl: ~eci, ~ece / E: fr intrinsèque, lat intrinsecus] 1 Care există prin sine însuși (independent de relațiile sale cu alt lucru). 2 Care constituie partea lăuntrică, proprie și esențială a unui lucru 3 (Îs) Valoare ~ă Valoare pe care o are un lucru în mod absolut, prin el însuși. 4 (Fiz; d. semiconductoare) A cărui conducție electrică nu este condiționată de existența impurităților.