MONOGÁM, -Ă, monogami, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. Persoană care practică monogamia. 2. Adj. (Despre căsătorie, familie) Bazat pe monogamie. ♦ (Despre plante) Unisexuat. – Din fr. monogame.
monogam, ~ă [At: GHEȚIE, R. M. / Pl: ~i, ~e / E: fr monogame] 1-2 sm, a (Bărbat) căsătorit cu o singură femeie. 3-4 sf, a (Femeie) căsătorită cu un singur bărbat. 5 a (D. căsătorie, familie) Bazat pe monogamie (2) Si: (rar) monogamic (1). 6 a (D. plante) Unisexuat.
MONOGÁM, -Ă, monogami, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Bărbat) căsătorit cu o singură femeie; (femeie) căsătorită cu un singur bărbat. 2. Adj. (Despre căsătorie, familie) Bazat pe monogamie. ♦ (Despre plante) Unisexuat. – Din fr. monogame.