MONOGAMÍE s. f. Formă de căsătorie în care unui bărbat sau unei femei i se interzice să aibă, în același timp, mai multe soții, respectiv mai mulți soți. ♦ Stare a unei plante monogame. – Din germ. Monogamie, fr. monogamie.
monogamie sf [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: ger monogamie, fr monogamie] 1 Stare a animalelor la care împerecherea se produce între o singură femelă și un singur mascul. 2 (Îoc poligamie) Formă de căsătorie în care un bărbat are o singură soție, iar femeia un singur soț. 3 Stare a unei plante monogame (3).
MONOGAMÍE, monogamii, s. f. Formă de căsătorie în care un bărbat are o singură soție, iar femeia un singur bărbat. ♦ Stare a unei plante monogame. – Din germ. Monogamie, fr. monogamie.