MONOLÍT, -Ă, monoliți, -te, adj. Care este constituit dintr-o singură bucată, dintr-un singur bloc (1). ♦ Fig. Bine închegat, sudat; unitar, omogen; trainic, monolitic. ♦ (Substantivat, n.) Monument construit dintr-un singur bloc de piatră. – Din fr. monolithe.
monolit, ~ă [At: AR (1829), 2272/7 / Pzi: (1-3) ~e, (4-5) ~iți, ~e / E: fr monolithe] 1 sn Monument al naturii construit de om, format dintr-o singură piatră, dintr-un singur bloc. 2 sn (Îla) De ~ De nezdruncinat Si: solid, trainic. 3 sn (Îlav) În ~ Dintr-un singur bloc de piatră. 4 a Alcătuit dintr-un singur bloc de piatră, de beton etc. Si: (rar) monolitic (1). 5 a (Fig) Bine închegat Si: (rar) monolitic (2), omogen, unitar.
MONOLÍT, -Ă, monoliți, -te, adj. Care este constituit dintr-o singură bucată, dintr-un singur bloc (1). ♦ Fig. Bine închegat, sudat; unitar, omogen; trainic, monolitic. ♦ (Substantivat, n.) Monument format dintr-un singur bloc de piatră. – Din fr. monolithe.