ÓPIU s. n. Substanță narcotică toxică obținută prin uscarea latexului extras prin incizie din capsulele necoapte ale unei specii de mac și folosită ca somnifer, calmant, analgezic, stupefiant. [Var.: ópium s. n.] – Din fr., lat. opium.
opiu sni [At: CR (1831), 1422/15 / V: (rar) ~um, (îvr) ~ion / E: lat opium, fr opium] 1 Substanță narcotică toxică, extrasă din capsulele unei specii de mac și folosită în industria farmaceutică pentru alcaloizi (morfină, papaverină etc.). 2 Stupefiant pe bază de opiu (1).
Vizionări: 17
