ORIGINÁR, -Ă, originari, -e, adj. 1. Care este de loc din…, care își are obârșia în… 2. În forma de la început, de origine; inițial. – Din fr. originaire, lat. originarius, -a, -um.
originar, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 37 / V: (îvr) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: fr originaire, lat originarius, -a, -um] 1 În forma de la început. 2 Inițial. 3 De origine.