PARASTÁS, parastase, s. n. Slujbă religioasă făcută pentru pomenirea celor morți; p. ext. praznic care se face după o astfel de slujbă; pomană. ♦ (Pop.; concr.) Colac oferit preotului sau persoanelor care au luat parte la această slujbă. [Var.: (reg.) părăstás s. n.] – Din sl. parastasŭ, ngr. parástasis.
PARASTÁS, parastase, s. n. Slujbă religioasă făcută pentru pomenirea celor morți; p. ext. praznic care se face după o astfel de slujbă; pomană. ♦ (Pop.; concr.) Colac oferit preotului sau persoanelor care au luat parte la această slujbă. [Var.: (reg.) părăstás s. n.] – Din sl. parastasŭ, ngr. parástasis.
parastas sn [At: (a. 1738) BUL. COM. IST. IV, 74 / V: (reg) parais~, ~at, ~aț, parâs~, părăistaș, părăs~, părăstaș, perestaș / Pl: ~e, ~uri / E: slv парастасъ, ngr παράστασις] 1 Slujbă religioasă făcută pentru pomenirea morților Si: panahidă 2 (Pex) Praznic care se face după o astfel de slujbă Si: pomană. 3 (Îe) A-i purta (cuiva) ~sele A-i dori cuiva moartea. 4 (Reg) Colivă. 5 (Reg) Sumă de bani care se dă unui preot pentru oficierea unui parastas (1). 6 (Pop) Colac dat preotului la oficierea unui parastas (1) sau a unui maslu, ori persoanelor care au luat parte la un parastas. 7 (Trs) Colac folosit la îndeplinirea unor ritualuri de nuntă. 8 (Bot; reg; îc) ~sul-popii Salbă-moale (Evonymus europaeus).