PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus.
PROFÁN, -Ă, profani, -e, adj. (Adesea substantivat) 1. Care este ignorant într-un domeniu oarecare; neștiutor, nepriceput, ageamiu. 2. Care nu ține de religie, care nu reprezintă sau nu exprimă un punct de vedere religios; laic. 3. Care nu respectă lucrurile considerate sacre; necredincios. – Din fr. profane, lat. profanus.
profan, ~ă [At: (a. 1811) B. V. III, 30 / Pl: ~i, ~e / E: lat profanus, -a, -um, fr profane] 1 a Care se află în afara religiei. 2 Care aparține lumii laice. 3 a (Pex) Păgân. 4 a Care este împotriva religiei stabilite, a canoanelor ei. 5 a (Pex) Care nesocotește lucrurile considerate sacre. 6-7 smf, a (Om) care este neinițiat într-un domeniu al cunoașterii, într-o problemă de viață etc.