REFORMÁ, reformez, vb. I. 1. Tranz. A schimba (în bine); a îndrepta, a îmbunătăți (o situație, o concepție etc.). 2. Tranz. A scoate din folosință unele bunuri uzate (inutilizabile). 3. Tranz. A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 4. Refl. (Înv.) A se forma din nou, a se reface. – Din fr. réformer, lat. reformare.
reforma1 [At: DRLU / V: (îvr) ~mi (Pzi: ~mesc) / Pzi: ~mez, (îvr) reform / E: lat reformare, fr reformer] 1 vt A schimba (în bine). 2 vt A înnoi o stare de lucruri, o concepție etc. 3 vt (Jur; iuz) A modifica o sentință dată de o instanță inferioară. 4 vt A scoate din uz unele bunuri considerate la un moment dat inutilizabile. 5 vt A declara o persoană inaptă pentru serviciul militar și a o scoate din evidențele armatei. 6 vr (Înv) A se forma din nou Si: a se reface (10).
reforma2 vt [At: ȘINCAI, HR. II, 263/9 / Pzi: reform / E: drr reformat2] (Înv) A converti pe cineva la credința protestantă.