SACRIFÍCIU, sacrificii, s. n. 1. Renunțare voluntară la ceva (prețios sau considerat ca atare) pentru binele sau în folosul cuiva sau a ceva; jertfă. ♦ Jertfire de sine (din devotament, din abnegație). ◊ Echipă de sacrificiu = grup de oameni care înfruntă o mare primejdie ca să îndeplinească o misiune, o datorie. 2. Manifestare religioasă rituală realizată de către preoți în numele credincioșilor și exprimând prin ofrande speranța atragerii sau îmblânzirii zeilor nefavorabili; jertfă. – Din fr. sacrifice, lat. sacrificium.
sacrificiu sn [At: LB / V: (înv) ~iție sf, ~ițiu / Pl: ~ii, (înv) ~ri, ~ie, ~ice / E: lat sacrificium, fr sacrifice] 1 Ofrandă rituală adusă unei divinități, făcută cu o anumită ceremonie, în cadrul căreia este jertfită (pe altar) o ființă (vie). Si: jertfă, (nob) oblațiune. 2 Renunțare sau privațiune, voluntară sau impusă, de ordin material, pentru binele sau în intresul cuiva sau a ceva Si: jertfă. 3 (Spc) Jertfă de sine. 4 (Îs) Echipă de ~ Grup de oameni care înfruntă o mare primejdie pentru a aduce la îndeplinire o sarcină primită ori asumată. 5 (Îla) De ~ Care se sacrifică (3).
SACRIFÍCIU, sacrificii, s. n. 1. Renunțare voluntară la ceva (prețios sau considerat ca atare) pentru binele sau în interesul cuiva sau a ceva; jertfă. ♦ Jertfire de sine (din devotament, din abnegație). ◊ Echipă de sacrificiu = grup de oameni care înfruntă o mare primejdie ca să îndeplinească o misiune, o datorie. 2. Ofrandă rituală adusă unei divinități, în cadrul căreia se jertfește o ființă; jertfă. – Din fr. sacrifice, lat. sacrificium.