TENÉBRE s.f.pl. (Liv.) Întunecime, beznă, întuneric, obscuritate. [Sg. tenebră. / < fr. ténèbres, cf. it. tenebre, lat. tenebrae]. tenebre f. pl. (poetic) întuneric: a codrului tenebre, poetic labirint EM. TENÉBRĂ, tenebre, s. f. (Livr.; rar la sg.) Întuneric deplin; întunecime, obscuritate, beznă. – Din fr. ténèbres, lat tenebrae.
