TENÁCE, tenaci, -ce, adj. 1. Stăruitor, perseverent; persistent, dârz. 2. (Despre corpuri dure) Care prezintă tenacitate (2), care este dur; rezistent, tare. – Din fr. tenace, lat. tenax, -acis.
tenace a [At: HELIADE, O. II, 65 / V: (îvr) țânaci / Pl: ~aci, ~ / E: fr tenace, it tenace, lat tenax, -acis] 1 (D. materiale solide) Care prezintă tenacitate (1) Si: dur, rezistent. 2 (Îvr; d. substanțe cleioase) Care se prinde greu. 3 (Îvr; fig) Greu de distrus, de înlăturat. 4 (Înv; fig; d. boli) Care nu cedează ușor la tratamentul medical. 5 (D. persoane) Care este perseverent Si: stăruitor. 6 (D. persoane) Care este ferm Si: dârz. 7 (D. însușiri, manifestări, acțiuni, etc.) Care exprimă tenacitate (3).